Cu alta la braţ

În acea zi, soarele ardea ca niciodată. E drept, mai adia din când în când vântul, însă nu suficient pentru a ne răcori obrajii arşi de soare.
Îmi căutam sticla de apă în geantă, iar când îmi ridic ochii… îl văd!
Îmi aduc aminte ca şi ar fi fost ieri.
În mâinile ei palpitau mâinile lui, părea că în braţele ei este mai fericit, sau poate am stat eu prea mult în soare.
Mi s-au înmuitat genunchii şi deodată m-au cuprins amintirile.
Îmi simţeam parcă vechea cicatrice sângerând.
Îl vedeam cum se aproprie, era cu alta, o tot săruta.
La braţul ei îmi părea mai împlinit, diferit de cum îl ştiam eu… poate cum au trecut şi câţiva ani.
Nu ştiu.
Atât ştiu doar că în acel moment mă îndrăgostisem din nou de el.
Mai mult decât atunci când a fost al meu, asta dacă cumva l-am iubit atunci.
A trecut ceva timp de când nu ne-am mai văzut, dar toate acele amintiri ce-mi străbăteau corpul păreau atât de recente.
M-am întors uşor în speranţa că nu mă va observa, însă…
Nu a trecut mult şi i-am simţit mână caldă pe braţul meu şi inconfundabila-i voce.

Hei, eşti chiar tu, nu m-am înşelat… ce mai faci?

În acel moment, ceva forţă divină mi-a trântit un zâmbet galant pe faţă şi o privire senină. M-am întors…

Ce surpriză! Mă bucur să te revăd!
mai puţin pe ea.

A urmat un moment de linişte în care ne-am privit în ochi, ah…
Dar s-a întrerupt repede cu o replică tâmpită.

Frumoşi pantofi. Şi eu am!

Îmi venea să mă descalţ să-i dau cu ei peste gură, dar sunt o lady.
Oricum, nu mă puteam concentra prea mult la ce spunea ea, ceva era ciudat… Ea!
Mi se părea mie că simţisem un miros cunoscut, doar că era în cantităţi industriale.
Probabil îi dăruise şi ei acelaşi parfum. Unele lucruri nu se schimbă.
Mă bufnise râsul şi continuam să râd – clar, era cazul să scurtez ‘frumoasa’ întâlnire.

Ok, mi-a părut bine să te revăd…

de ea ce să zic, nu s-a deranjat să mi-o prezinte.

chiar şi fără cămaşă! continui eu zâmbind.

Poftim? el.
Da, înainte erai obsedat de cămăşi… şi râd.

Înainte erai tu!

Nu mă aşteptam la asta.
Oricum, mă simţeam mai bine, parcă şi cicatricea dispăruse.

Posted from WordPress for Android

Lasă un comentariu